“Vrei sa mor in locul tau?” acum la Teatrul Nottara

Odata cu Noul An, 2014, Compania de Teatru BIGong aduce un aer de noutate piesei de teatru “Vrei sa mor in locul tau?” prin relocarea acesteia de la Teatrul de pe Lipscani, la Sala Horia Lovinescu de la Nottara, incepand cu reprezentatia din 13 ianuarie si cu un afis modificat.

Bogdan_NL_Ianuarie_fb

Piesa lui Terrence McNally, situata in timp la inceputul anilor ’90, despre care am mai scris si aici, a constituit pentru mine timp de cateva reprezentatii la care am participat, o sursa benefica pentru psihicul cotidian, o sursa de remontare si iesire din rutina zilnica, unde ne impinge societatea actuala. Da, piesa este excelenta pentru ca ofera frau liber protagonistilor sai, sa genereze individual un rol de creatie colectiv, si spun asta pentru ca am observat un progres si totusi diferente de interpretare individuala, pentru fiecare personaj in parte. Piesa nu este un musical asa cum ar da de inteles la debut ci este o evolutie logica a sentimentelor, catre sublimul sincronizarii perfecte. Este clar ca aceasta piesa este copilul frumos al celor doua cupluri de actori Ilinca Goia – Vitalie Bichir, si Gabriela Iacob – Cristian Iacob, intrucat, constructia lor este solida si incitanta pentru spectatori, ceea ce arata ca telul comunicarii a fost atins.

IMG_0246

Terrence McNally, un dramaturg american foarte popular din anii 1990, s-a nascut in 1939 si piesa sa originala „Lips together teeth apart” tradusa, regizata si interpretata chiar de catre actori. Piesa sa „Love! Valour? Compassion!,”, un comentariu la SIDA, a primit un premiu Tony, precum si Drama Desk si Outer Critics Circle Awards pentru cea mai buna piesa si Circle Award la New York Critics Drama „pentru cea mai buna piesa. Un alt joc, „Master Class”, a castigat, de asemenea, un Tony, așa cum a facut-o cartea scrisa pentru adaptarea muzicala din „Kiss of the Spider Woman”. Alte piese McNally includ „Corpus Christi” și „Unde sa dus Tommy Flowers?” În plus, McNally a scris mai multe scenarii de televiziune, unul dintre ei, „Mama lui Andre,” i-au adus un premiu Emmy.

Reusim in final sa intelegem pe de-o parte natura succesului acestei comedii cu ceva nuante tragice in contextul actual. Pentru ca multe situatii se potrivesc modului romanesc de a privi societatea actuala.

Unii dintre noi reusim sa ne recunoastem, daca putem macar un pic sa fim sinceri cu noi insine, in personajele lui Terrence sau poate in evolutia noastra interioara. E clar ca locul desfasurarii actiunii nu este ales intamplator. Insula de Foc – așa zisul „Paradis homo”, este modul de exprimare al unor generatii, si de aceea este mai usor ca personajele sa treaca peste problemele lor de cuplu privind in jurul lor problemele unor cupluri mai putin normale, acceptand in final mai usor ironia sortii. Desigur, de aici pornesc si scenele hazlii la care spectatorii vor participa, intrucat este vorba despre un umor fin dedicat societatii americane, un fel de razbunare camuflata a lui Terrence catre transformarea simbolurilor americane cum ar fi ziua de 4 iulie, si modul in care americanii liberi inteleg sa petreaca.

Cu atat mai mult intaresc invitatia de a viziona piesa comandand bilete aici.

Views: 0

Lasă un răspuns