Prima dragoste de gadget-uri

Este o boala grea, insa daca tot am fost provocat sa o fac, iata ca voi deschide cutia Pandorei, acolo unde fibrele cele mai absconse ale copilariei mele m-au marcat.

Totul a debutat la bunici, adica pe la vreo trei anisori, acolo unde toate lucrurile erau in mod normal la locul lor, si unde puteam sa descopar cu usurinta o surubelnita cu care imi exercitam meandrele imaginatiei, printr-un telefon cu disc de la Electromagnetica, cu fir bineinteles, ca sa imi poata intortochea mintile:)

Evident ca primele experiente tineau de casca cu galena, microfonul cu praf de carbon si toate orificiile si gaurelele ce ma tentau sa le descopar. Dintre toate mecanismele interioare discul parea cel mai atractiv lucru, pe care ulterior l-am facut mijloc de locomotie prin casa.:))

Mai apoi am avut tranzistorul Electronica al tatalui meu la care am descoperit ca daca ii infigeam o andrea din colectia mamei intr-un loc stiut numai de mine, puterea si claritatea sunetului auzit prin difuzor era mai aproape de ceea ce doream. Nici acesta nu mi-a scapat de experimentele cu surubelnita…

Ce a urmat, clar magnetofonul Grundig care nu derula cum trebuie banda magnetica si capul cabestan electromagnetic mereu se incarca de pulberile de oxizi si trebuia  sters cu vata de bumbac inmuiata in spirt cu un dispozitiv special cioplit de mine dintr-o bucatica de lemn, pentru a nu crea neplaceri. Eu descoperisem si reglajele capului din suruburi care modificau frecventele ascultate dupa placerile urechilor, din ce in ce mai subiective… Cand am mai crescut, casetofonul, desi era din Taiwan, nu corespundea nivelelor sonore preferate, si atunci a trebuit sa ii cumpar un amplificator din comert pe care sa-l adaptez la boxele tocmai cumparate…

Ei tot muzica si sunetul m-au facut sa optez catre meseria mea.

Cu ce am inceput? Pai cu un montaj cules de prin revistele Tehnium care prin liceu faceau deliciul generatiei mele. Casetofonul Mono nu ma mai multumea si atunci primul montaj executat personal a fost un defazor cu 180 asa cum se spunea pe atunci, un adaptor mono-stereo pe care am fost foarte norocos ca l-am realizat tinand cont si de calitatea componentelor electronice care se gaseau la acea vreme, cu parametrii in afara tolerantelor admisibile culese de creolii nostri concetateni direct de la groapa de gunoi a intreprinderilor, pe care totusi guvernele de trista amintire le realizasera in acea vreme.

Au mai urmat o serie intreaga de gadgeturi realizate personal cum ar fi celebrele calculatoare HC cu procesorul Z80…Hehehei cine isi mai aduce aminte cata energie se consuma aiurea indepartand scurcircuitele dintre straturile multistrat  datorate tehnologiei vremurilor, si mai ales calitatea suparatoare a soclurilor de circuite integrate…

Toate experimentele au culminat cu proiectul de diploma, unde am realizat un sistem de comunicatii prin reteaua electrica (220V), conceptie si resurse proprii, astfel incat, profesorii si-au rupt degetele testandu-l, nevenidu-le a crede ca acesta chiar functioneaza…

De atunci, m-am multumit sa admir numai gadgeturile realizate de altii, ultimul si cel mai incantator pentru mine fiind o tableta Evolio Aria pe care tocmai o testez.

Este un produs care ma incanta pentru performantele sale si il astept in colectia mea.

De asemenea, dragostea de gadget-uri m-a impins sa deschid un grup pe facebook: GADGETARUL ROMAN la care pe cei interesati va invit sa aderati in calitate de prieteni.

Acest articol face parte din concursul Prima dragoste de gadget-uri organizat de Evolio.

 

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: