Norica …memoria vie a Paltinisului

An de an, vara, neintrerupt, bat cararile uneia dintre cele mai interesante destinatii de vacanta, unde reusesc de fiecare data sa imi linistesc psihicul si spiritul, intr-o atmosfera regeasca pentru mine, in partea veche a statiunii Paltinis. Nu este vorba aici numai despre natura, aer, apa, curatenie, nimic de comentat cat de timpul care sta in loc, oprindu-te dumnezeiesc sa coagulezi cu minunea faptului ca, totusi esti nascut sa existi, sa coabitezi tumultos cu traditiile si originile tale, si nu cu niste valuri occidentale impuse ca intr-un armistitiu.

In fiecare cea mai insuportabila luna de vara fie iulie fie august imi indrept pasii acolo unde mereu pot gasi o temperatura cu aproximativ 10 grade Celsius mai mica decat in Bucuresti, dar si linistea necesara sa ma pot odihni.

In toti acesti ani de drumetii am ajuns sa cunosc majoritatea cotloanelor si imprejurimilor, traseelor montane, sa-mi dau seama ca ma simt perfect oriunde mi-as indrepta pasii.

Am reusit sa observ transformarile acestei statiuni situate la cea mai mare altitudine din Romania, 1442 m sa admir flora si fauna, sa rezist cu brio la toate variatiile de temperatura si precipitatii care uneori se schimba odata cu mutarea curentiilor.  Daca ma intrebati stiu cu ochii inchisi unde este Schitul, Casa memorială Constantin Noica, Casa Turistilor, toate partiile si cele vechi, si cele noi, traseele catre DRTV varful Oncesti, Saua Batrana, Gatul Berbecului, Santa, dar nu are rost sa fac o enumerare sterila.

In fiecare an treceam ca un ignorant pe langa un chiosc de carte fara sa banuiesc faptul ca in spate exista atat de multa istorie, iubire, recunostinta.

Pe fiecare laterala a chioscului ruginit de vreme am remarcat ca de fiecare data aparea cate un citat al marelui filosof roman Constantin Noica fara a sti de fapt ce isvoare nebanuite sunt in interior, pentru ca de fiecare data nu avusesem privilegiul sa o intalnesc pe proprietara.

De acolo fotografiam de fiecare data traseele care erau desenate manual de catre dansa, pentru ca nicio tipografie locala nu se gandise sa editeze astfel de harti si ma impresiona un citat din Noica scris tot de catre dansa manual: „Nu uita ca Dumnezeu te-a trimis pe lume sa-l inlocuiesti, sa dai sensuri sa creezi, sa duci inceputul Sau inainte – Constantin Noica – De Caelo ”

Nu va inchipuiti dar acest chiosc de carte arata ca o adevarata „Arca a lui Noica” in trecerea timpului condusa de un nume predestinat si parca asemanator Norica pe numele dansei adevarat Eleonora Beches.

Era o zi noroasa de 25 august 2013, improprie drumetiei montane, iar eu ma retrageam sa imi fac siesta pe drumurile deja lasate in paragina din centru vechi al Paltinisului. Si cand ma pregateam pentru a nu stiu a cata oara sa pozez chioscul cu citatele lui Noica iata miscarea din interior m-a facut sa tresar.

O noutate ce m-a facut curios si am reusit sa realizez o poza nu tocmai reusita cu persoana din interior.

Prima oara am fost interogat cu ce scop faceam acele poze din moment ce nu aveam intentii sa si iau contact cu pretioasele isvoare culturale pe care le adapostea.

A urmat un dialog sec si fiind in preajma acestei distinse doamne careia ii descoperisem prima data numai fata infofolita dublu intr-o caciulita si o gluga destul de groasa, asa cum arata, parea mai degraba dintr-o pelicula veche de razboi.

Cand esti pus in asemenea situatii prima oara stai sa te gandesti ca te afli la locul nepotrivit, insa dumneaei nu m-a lasat sa transpir prea mult in gandurile mele si mi-a dat o explicatie care totusi ne-a dus catre un dialog.

Bineinteles subiectul principal a fost o harta noua cu Transalpina si din explicatiile dumneaei mi-am dat seama ca este o persoana care chiar cunoaste ceea ce vinde. Mi-am dat seama ca dansa rasfoieste toate lucrarile iar Paltinisul este predilect.

Iata ca aici ne-am intersectat perfect pentru ca si eu mai stiam cate ceva despre Paltinis insa nu de anvergura cu care aceasta doamna imi preda lectii. Desigur cunostea la fix fiecare amanunt din Paltinis dandu-mi sfaturi foarte utile ca si turist, recunosc dupa ce in prealabil cumparasem harta cu Transalpina unde existau ceva referiri si despre Paltinis.

Nu stiu dar cu cat inaintam in conversatie cu aceasta doamna cu atat simtea nevoia sa mi se destainuie, poate pentru ca ii eram simpatic, sau poate ca nu avea pe nimeni prin jur fiind o perioada ploioasa nici turistii nu abundau. Era o conversatie in care ma simteam important intrucat Norica mi se confesa despre viata dumneaei si in special despre Paltinis si simbolul sau Constantin Noica, ce multi ani la rand era asaltat acolo de catre studentii sai. Norica mi-a spus ca domnul profesor era foarte apreciat si cautat de catre studentii sai iar dumneaei care scria la masina manuscrise, articole de publicistica ale filosofului sustine ca foarte multe au ramas nepublicate in manuscris printre care nenumarate despre opera lui Mihai Eminescu.

Mai apoi informandu-ma am aflat ca multe marturisiri le-a facut Norica si la ziarul Adevarul aici.

Poate a crezut ca si eu sunt vreun ziarist,

Cert este ca Norica a prins o perioada vie a Paltinisului cand profesorul Noica avea o activitate prodigioasa, insufletita de natura si viata tihnita pe care o aducea Paltinisul, dar si respectul locuitorilor sai. Norica se afla in apropierea profesorului, ii cunostea toate tabieturile pentru ca a si locuit in cabanuta acestuia la parter. Cat se pricepea  avea grija sa nu ii lipseasca nimic din cele trebuincioase, iar atunci cand era solicitata de catre studentii profesorului dadea fuga saptamanala la chioscul de carte care era unul dintre obiectivele cele mai solicitate ale statiunii Paltinis. „Alte vremuri” cum spunea Norica. „Oamenii puneau alt pret pe cultura” si Norica este singura reduta care a rezistat timpurilor epocii post – ceausiste facand lucruri incredibile din punctul meu de vedere pentru a lupta cu incultura. Norica la 68 de ani, locuind in Sibiu adica, la vreo 32 de km, bate special acest drum pentru a se intalni cu iubitorii operei lui Noica. De cele mai multe ori cu ceea ce vinde de la chiosc nu isi permite sa cumpere ceva de mancare sau sa locuiasca undeva la vreun hotel si atunci fiind o pasionata de drumetii se duce in cautarea hribilor si a ciupercutelor, dar si a afinelor si zmeurii, si se adaposteste timp de trei zile (de vineri pana duminica atat cat timp este deschis chioscul) intr-un cort asa cum fac multi dintre cei ce vin anual sa culeaga fructe de padure.

Mahnirea Noricai insa este ca profesorul si-ar fi dorit foarte mult o casa memoriala in Paltinis si se pare ca ultima sa dorinta nu s-a implinit actualmente casa fiind vanduta print- un intermediar domnului Liiceanu de catre fiica profesorului.

Nici macar mormantul de la Schit unde este ingropat filosoful nu ar fi respectat doleantele acestuia, dupa spusele Noricai.

In nenumarate povesti mi-a spus despre rudele sale din Germania, despre traseele sale prin munti, de copilaria dansei si educatia pe care a primit-o, o minte agera si un spirit viu la care noi cei mai tineri am dori sa ajungem, insa Norica sunt sigur a construit valoros citind volumele de carti ce i-au trecut prin maini si prin contactele directe cu atat de multi oameni de cultura ce au trecut hotarele minunatului Paltinis.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: