Controllerul de gaming Trust Wireless Gamepad GXT 545 la review

Sunt unul dintre pasionatii de hardware, inca din liceu, atunci cand, micro sau mai binezis home PC-urile erau la moda, la nivelul respectiv de dezvoltare a vremii. Si aici, vorbim de aproape 3 decenii, in urma, atunci cand procesorul Z80, de la Sinclair era la putere, si jocurile se incarcau de pe casete audio, cu emotia de a avea nenumarate erori, pe care le puteai depista, de la inceput, sau, mai rau, chiar in timpul jocului, atunci cand, in timpul rularii ingheta, tocmai atunci, cand era mai incisiv. Practic era o faza incipienta a jocurilor video si niste hibrizi de joystick, se gaseau, chiar si atunci pe sub mana, adica la negru, chiar in plin comert socialist, prin caminele studentesti, unde o mica mafie luase nastere, si punea bazele unui mic comert capitalist, si, a unei marunte relatii economice.

Pe atunci, joystickurile aveau cele patru contacte pentru sageti: up, down, right, left si inca doua butoane de start si stop, iar mecanismele interioare erau destul de proaste, incat sa te trezesti ca se blocau, sau, uneori se intrerupeau, incat iti faceau zilele amare, ducandu-te la depanatorii, pe care ii regaseai, tot prin caminele studentesti. O alta problema o constituiau cablurile de legatura cu home PC-ul, si chiar si mufa RJ9, celebra. Nici vorba pe atunci de tastatura detasabila, mouse, retea, internet sau wireless.

Desigur, nu iertam nici eu jocurile, in acea perioada, tinand cont ca eram un proaspat absolvent de liceu de informatica, si student la Electronica, si mai scoteam cate un ban cinstit, din reparatii. Caci la vanzari nu ma pricepeam in acea perioada. Cam asa incepea antreprenoriatul romanesc, si aici ma opresc, pentru altadata.

Anul acesta am fost fericitul invitat, al unui eveniment important, in gaming: Game On!, acolo unde, in calitate de blogger, am avut ocazia sa vizitez diferite standuri, si m-a impresionat, cel unde am reusit sa dau o tura de „Call of Duty”, pe un PS4, utilizand un controller cu cablu, si practic punandu-mi problema, de ce oare nu utilizau unul wireless.

Trebuie sa recunosc, faptul ca, nu mi-a fost usor sa trec la un controller de gaming, cu 13 butoane si 2 manete, dupa ce ultimele mele jocuri au fost pe tastatura & mouse, insa, nici nu mi s-a parut un capat de tara, dupa ce am exersat vreun sfert de ora, patimas, ca jocul avea un nivel de aborbare, peste ceea ce eram obisnuit. Dar, cu exercitiu, cred ca nimic nu este imposibil, insa, si cu un pic de talent.

Apoi am fost fericit sa primesc de la compania Trust un gamepad wireless GXT 545. A fost o noua bucurie de initiat in gaming, chiar daca nu voi fi si un performer in concursuri.

Unboxingul din galeria  foto de mai jos ne arata un continut minimalist, dar suficient pentru a trece urgent la treaba. 

Cutia este un joc de culori: rosu si negru, aratand prin aceasta exprimare, pasiunea producatorilor de la Trust ce au traditie, inca din 1983, adica, tocmai de atunci cand si eu am dat de pasiunea jocurilor, de a realiza device-uri cat mai perfecte pentru gaming, fiabile si atractive.

Continutul este urmatorul:

• Controllerul wireless de gaming Gamepad GXT 545;
• cablul de alimentare USB/microUSB;
• stickul pentru conexiunea wireless;
• manualul scurt de conectare a gamepadului.

Asa cum se poate vedea nu ne rasfata cu prea multe prin cutie, mizand probabil si pe latura ecologica a situatiei date, asa cum vor fi intotdeauna niste profesionisti adevarati.

Pe mine m-au impresionat prin aceasta latura sobra a produsului lor, dar si calitatile controller-ului realizat dintr-un plastic cauciucat, dand o sezatie foarte placuta, atunci cand ii cuprinzi coarnele in podurile palmelor ambelor maini, cu care cu siguranta vei manui comenzile date, de cele 13 butoane impreuna cu cele 2 joystick-uri, situate la o distanta calculata optim, astfel incat, sa poti ajunge cu usurinta utilizand perechile de degete: mare si aratator, prin apasari succesive, prin axe orizontale si compusele acestora. Dar si prin apasari longitudinale, prin utilizarea senzorilor de apasare. Miscarile sunt complexe dar si comenzile sunt asemenea, si cu siguranta daca esti incepator, va trebui sa ai niste sesiuni de antrenament, pentru a reusi sa te obisnuiesti si apoi sa le dovedesti. Apoi, am purces la incarcarea acumulatorului de 500 mAh ce asigura o autonomie de 8 ore, la care eu nu ma pot gandi, chiar asa, din prima utilizare. La mine, cred ca ar insemna chiar trei zile de sport in ritmul meu. Poate pe viitor voi putea fi capabil sa prestez o zi de gaming, caci este destul de incitant. Incarcarea completa a fost indicata, chiar de indicatorul cu 4 LED-uri rosii ce semnifica procentajul de incarcare a acumulatorului, atunci cand am conectat cablul USB/microUSB, la portul USB al laptopului. Am incercat aceiasi manevra si la un PC, sau chiar si o baterie externa, si am aflat ca se poate incarca, chiar si in timpul utilizarii, ceea ce este o chestiune foarte buna, atunci cand ne-ar afecta parcursul jocului.

Asa cum se poate vedea am conectat stickul wireless al gamepadului, la portul USB al laptopului, pentru a putea instala driverul si apoi am verificat in Control Panel, instalarea si totul a fost ok din prima incercare, sub Windows. Acesta bate 10 m si este chiar suficient, acoperitor pentru modestul meu apartament de bloc, dar si raza de vizibilitate, pana la monitorul unde vizualizez desfasurarea jocului.

Pe spatele gamepadului voi regasi un buton cu doua pozitii ce realizeaza comutarea, intre cele doua tipuri de intrari: X-Input si Direct Input.

In rest toate tastele de pe Gamepad pot fi redefinite prin meniurile jocurilor fie pe PC/laptop, ori de consola PS3, pentru care a fost proiectat gamepadul.

Mai jos m-am gandit sa realizez un test prin care sa exemplific vitezele de replicare a atingerii butoanelor, prin raport cu afisarea acestora pe ecranul monitorului.

Va las pe voi sa concluzionati, pentru ca, ma declar multumit de acest device, care nu are aerul de a fi unul de serie larga, ieftin, cat unul care va raspunde perfect in timpul utilizarii, dar si fiabil.

Views: 2